Blestem

Strâng între buze vorba ce mi-e dulce
mimând un zâmbet strâmb cu un "Привет!"
Și sorții mă supun care mă duce
să-mi macin zilele încet-încet...


E lung nesomnu-n noaptea cea pustie,
căci nu pot să visez în grai străin,
cu niște luni mai scurt doresc să-mi fie
ist veac, cu verbul drag să mă alin.


Amant nedespărțit mi-e celularul
+3 și 7, 3 la început
aleg și cu fiori aștept semnalul
cu cel mai cald și mai natal "Salut!"


Îmi calc a câta oară jurământul:
"E cea din urmă oară! Nu mai plec!"
Sub roțile de tren rotesc pământul,
căci blestemată-s cu: "Твоя на век!"