Copil de târfă

Sunt copilul femeii vândute,
cu destinul brodat de străini,
cu privire de-nfrânt fără lupte
și Hristosul zdrobit de păgâni.


Sunt de veacuri rămas fără carte,
nopți-târzii învățând din furat,
adunând în hambare deșarte
demnități aruncate pe hat.


Zilnic sunt îmbrâncit de istorii,
fără chip, fără nume și glas,
pe la ușă, când bat pețitorii,
îmi las haina și mama îmi las.


Căci acasă trăiesc în chirie
și-mi plâng verbul pe gura de prunc,
fiu de târfă - pe fruntea mea scrie,
dar din ramu-i nu pot să m-arunc.