Nerăspuns

Zi de zi eu te cert și alint,
ești ca mine, la fel de sărmană,
cu speranțe încerc să mă mint,
dar trăim, eu și tu, într-o rană.


Ne frământă acest nerăspuns:
unde-i mama, fiu vrednic să nască,
să ne-ndrepte privirea în sus,
demnitatea de neam să ne crească?


Unde-n Codri e floarea de leac
pentru-aleși, să-nmulțească virtutea,
să avem, noi cei mulți, acest fleac -
vrednicie, urcând în sus fruntea.


Când Cel Sfânt va privi și spre noi,
să ne dea nu doar coji și fărâme,
nu doar viscole, arșiți și ploi,
dar și-un vas cu catarg și parâme?