S-au rânduit noi primăveri cu soare
și rana-n trupu-ți s-a cicatrizat,
dar carnea amputată te mai doare -
din nou făr-o bucată te-au lăsat.
Abia simțit pulsează vlaga-n tine,
abia-ți revii și iar te rup bucăți,
Cetate inundată de suspine,
prădată veac de veac din patru părți.
Privești peste un râu cu disperare,
salvare-aștepți de peste celălalt,
dar cine știe ce intenții are
amicul ce nevasta ți-a luat.
Feciori-nspăimântați se duc de-acasă,
să scoată de pe umeri cel blestem,
dar își pun altul, mama că și-o lasă,
trădându-și glia - tot ce mai avem.
și rana-n trupu-ți s-a cicatrizat,
dar carnea amputată te mai doare -
din nou făr-o bucată te-au lăsat.
Abia simțit pulsează vlaga-n tine,
abia-ți revii și iar te rup bucăți,
Cetate inundată de suspine,
prădată veac de veac din patru părți.
Privești peste un râu cu disperare,
salvare-aștepți de peste celălalt,
dar cine știe ce intenții are
amicul ce nevasta ți-a luat.
Feciori-nspăimântați se duc de-acasă,
să scoată de pe umeri cel blestem,
dar își pun altul, mama că și-o lasă,
trădându-și glia - tot ce mai avem.
