-Unde-ţi sunt feciorii, mamă,
şi a tale fiice?
-Zilnic se topesc din gară
cum sub coase spice.
-Tu rămâi treptat orfană,
nu-ţi deschid portiţa.
-Au rămas, doar corbii, care
îmi tot pradă viţa.
-Cheăma-i să alunge hoţii
să salveze-averea.
-Prea sunt risipiţi prin lume,
slabă li-i puterea.
-Ce va fi cu tine, mamă,
singură, prădată?
- Nepoţei aştept să-mi crească
pentru-o altă soartă.
-Dar din gară iarăşi pleacă
trenuri încărcate.
-Rădăcina-i va întoarce,
cum n-ar fi departe.
