Micuța mea, te mai găsesc pe hartă,
rănită deseori, ba înșelată,
asemeni fluturașului în plasă,
în casa ta tu nu ești ca acasă,
de-aceea feciorașii tăi se duc,
pe la vecini să se înhame-n jug,
căci cel ce-i rob născut, tot rob rămâne,
botezul i-i din lacrimi și suspine,
un fiu de rob nu poate Domn să-ți fie,
destinul să ți-l scoată din robie...
Micuta mea, te mai găsesc pe hartă,
dar la ce bun, o, Doamne, cu-așa soartă?
Mai bine-n lume pruncii risipește,
căci tot străini, dar liberi îți vor crește,
și poate peste veacuri și milenii,
din al tau sânge se vor naște genii,
capabili din trecut să te găsească,
Ierusalimului asemeni să te crească.
