Fără Solomon

Atât de mică ești, de sus privită
încapi doar într-un geam de avion,
de la Carpați și Mare izgonită,
rămasă fără braț de Solomon.


Au nărăvit mereu să te înhame,
în mici fășii ți-e trupul zdrențuit,
să se privească frații printre vame,
certați pentru vânatul nejupit.


Iar princii risipuți sunt robi în lume,
te-ai dezvățat de-acum să-i mai hrănești,
să se jeneze când își spun pe nume,
când recunosc că mamă tu le ești.


Dar te iubesc, mereu iertând trădarea,
vin să-ți aducă-un strai mai dichisit
când e Crăciunul, Paștele, -Nălțarea,
să plece-apoi cu sufletul zdrobit.