Din purpuriu în Tricolor

Ai dezbrăcat năframa purpurie
și-n liberă-nălțare te-ai crezut,
sub aripi trei culori catarg să-ți fie,
sub talpă - cronici care te-au văzut.


Vre-o două primăveri ai stat pe vise,
în toamne ascunzând privirea-n ploi,
înveșnicind speranțele ucise
pe fila vremilor cu buchii noi.


La primul jubileu de zbuciumare,
te-ai așternut sub roțile de tren,
tăcută, la a fiilor chemare,
ce peste vămi din sânul tău se cern.


Aproape părăsită și orfană,
soție infidelă-n pat srăin,
pe harta lumii neînchisă rană,
în pieptul viitorului - suspin.