Nu plânge...

Te plângi de vre-o două decenii
cu fruntea lipită de geam,
punând ignoranței și lenii
tribut, să le ai pentru neam.


Te plângi că-s hambarele goale
și fiii cerșesc la străini
să aibă ce pune în oale,
trăind cu destin pentru câini.


Te plângi că te-nhamă vecinii
din carne și suflet mușcând,
grădina-ți încaieră spinii,
iscoade te pradă, te vând.


Nu plânge și lasă oftatul,
alegeți un drum și te du,
va merge din urma ta satul,
copiii s-au copt de acu'.